Suprafețele roților de mână din fontă suferă de obicei fie cromare, fie acoperire cu pulbere. Printre aceste opțiuni, cromarea este o metodă deosebit de comună de tratare a suprafeței; odată placată, roata de mână nu numai că prezintă o rezistență sporită la rugină, dar se mândrește și cu o durată de viață semnificativ mai lungă. În consecință, acest lucru le face să fie ideale pentru utilizarea într-o mare varietate de echipamente mecanice, inclusiv mașini-unelte, mașini pentru prelucrarea lemnului, prese de tipar și sisteme de linie de asamblare.
Datorită caracteristicilor de performanță excepționale ale stratului de crom, acest tratament este foarte favorizat de numeroși producători. Producătorii de roți de mână îl folosesc de obicei pentru a servi atât ca finisaj exterior decorativ, cât și ca strat de protecție funcțional. În plus, acest proces de tratare specific și-a menținut în mod constant o poziție esențială în industria galvanizării.
Conduse de progresele tehnologice și de un accent tot mai mare pe protecția mediului, practicile moderne au evoluat dincolo de cromarea tradițională pentru a încorpora tehnici inovatoare. Acestea includ cromarea cu-concentrație scăzută, cromarea dură de-eficiență ridicată, cromarea trivalentă și cromarea cu pământ-rare, printre altele. Ca urmare, domeniul de aplicare al proceselor de cromare continuă să se extindă.
Aspectele tehnice cheie privind procesul de tratare a suprafeței de cromare sunt prezentate mai jos:
1. Componentul principal al băii de cromare nu este, de fapt, o sare metalică de crom, ci mai degrabă un acid de crom-conținând oxigen-în mod specific, acidul cromic. Rezultă o soluție de placare foarte acidă.
În timpul procesului de galvanizare, reacția catodică este foarte complexă. O parte semnificativă a curentului catodic este consumată de două reacții secundare: degajarea hidrogenului și reducerea cromului hexavalent la crom trivalent. În consecință, eficiența curentului catodic a procesului este relativ scăzută.
Pe parcursul procesului de tratare se observă trei anomalii specifice: randamentul curentului scade pe măsură ce concentrația de anhidridă cromică crește; scade si pe masura ce temperatura creste; invers, crește pe măsură ce densitatea de curent crește.
2. Baia de cromare necesită adăugarea unor anioni specifici. Concentrația acestor anioni trebuie controlată cu atenție-nici prea mare, nici prea scăzută. Anonii utilizați în mod obișnuit includ SO₄²⁻ și SiF₆²⁻. Prezența acestor anioni specifici în baia de placare este esențială pentru realizarea depunerii corecte a cromului metalic.
3. Baia de cromare în sine posedă o putere de aruncare în mod inerent slabă (capacitate de dispersie). Dacă roata de mână prezintă o geometrie complexă, devine necesar să se utilizeze anozi conformi sau catozi auxiliari pentru a se asigura că stratul de crom rezultat este aplicat cu suficientă uniformitate. Cu toate acestea, această abordare impune cerințe stricte privind proiectarea și configurația dispozitivelor de placare.
4. Cromarea necesită aplicarea unei densități mari de curent catodic-depășind de obicei 20 A/dm². Această densitate de curent este de peste zece ori mai mare decât cea necesară în mod obișnuit pentru procesele standard de galvanizare. Deoarece cantități semnificative de gaz sunt dezvoltate atât la catod, cât și la anod, rezistența electrică a soluției de placare crește, ceea ce duce la o creștere a tensiunii rezervorului. În consecință, cerințele pentru alimentarea prin galvanizare sunt destul de stricte; de obicei, este necesară o sursă de alimentare capabilă să furnizeze mai mult de 12 V.
5. În timpul procesului de cromare, temperatura de funcționare și densitatea curentului catodic sunt strâns legate între ele; relația dintre acești doi parametri nu trebuie modificată în mod arbitrar.
Aceasta încheie prezentarea noastră de ansamblu asupra proceselor de tratare a suprafețelor pentru roțile de mână din fontă cromat-. Pentru a produce roți de mână de o calitate acceptabilă, trebuie acordată o atenție deosebită procedurilor de finisare a suprafeței.
